Casa noastră
La un moment dat, Miluță a hotărât că deveniserăm prea mari, prea gălăgioși sau pur și simplu prea incomozi pentru a mai dormi în aceeași casă cu ei.
Fragmente autobiografice din manuscrisul «Ce Noroc Am Avut Cu Mine»: amintiri din copilarie, intamplari reale si episoade de viata, publicate ca serie.
La un moment dat, Miluță a hotărât că deveniserăm prea mari, prea gălăgioși sau pur și simplu prea incomozi pentru a mai dormi în aceeași casă cu ei.
Nicoleta Pascalin îmi spusese încă dinainte de vacanta ca, din clasa a doua, urma să avem alt invatator. Nu-mi amintesc să fi primit vestea ca pe o tragedie și nici să-mi fi imaginat ca odată cu
Eram prin centru. Adrian ajunsese la containerul de gunoi din spatele filialei CEC de pe Marasesti, iar eu il asteptam în Pasajul Revolutiei, caruia pe atunci aproape toată lumea ii spunea Pasajul Telefoanelor,
Venirea școlii a produs în familia noastra reactii diferite. Eu eram incantat. Miluta, mult mai puțin.

Știam doar unde sunt blocurile bune. Și, mai ales, unde sunt tomberoanele bune.
După ce afacerea cu sticlele a început să functioneze, Miluta a făcut ceea ce face orice intreprinzator serios când descopera ca are doi angajati eficienti și complet gratuiti: a marit planul de productie.
„Vila Tatiana” suna cu mult mai bine decât arata și, de fapt, nici macar nu era numele adevărat al casei. În Bacau e
Aveam 16-17 ani când, taind frunze la câini prin Dr. Felix, o zona aflata la vreo cateva sute de metri de Piata Victoriei, m-a "racolat" Titi Covrigaru, instalatorul asociatiei de locatari unde mama era femeie de serviciu și mergeam din când să o vad.
Mama însă își vedea deja de viața.
Fabrica „7 Noiembrie”, gard în gard cu Oborul de lângă noi, era sursa fireasca. Noi ii spuneam simplu Fabrica, iar pentru un copil care avea acces acolo, sau macar reusea să-și faca acc