„Vila Tatiana” suna cu mult mai bine decât arata și, de fapt, nici macar nu era numele adevărat al casei. În Bacau exista o alta clădire, mai moderna, mai ingrijita, care purta numele acesta, iar cineva avusese inspiratia să-l imprumute, ironic, și pentru casa în care ajunseseram noi. Gluma prinsese atât de bine incat toată lumea din zona ii spunea așa, deși între cele doua „vile” nu exista nicio asemanare, cea din Letea Veche nu avea nici macar toți pereții în picioare.
Casa noastra de pe strada Tecuciului, numărul 31, nu fusese însă întotdeauna o ruina. Dacă te uitai cu atenție, încă se vedea ca avusese vremuri mult mai bune. Era o casa cu etaj, lucru deloc banal pentru zona aceea, construita probabil de oameni avuti, dintre cei carora mai tarziu li s-ar fi spus chiaburi. Avea o curte uriașă, gradina, garaj, anexe pentru servitori și o intrare principala impunatoare care ducea intr-un living foarte mare, din care pornea o scara interioară spre dormitoarele de la etaj. Intr-o alta viața trebuie să fi fost chiar o casa frumoasă.