Casa noastră
La un moment dat, Miluță a hotărât că deveniserăm prea mari, prea gălăgioși sau pur și simplu prea incomozi pentru a mai dormi în aceeași casă cu ei.
La un moment dat, Miluță a hotărât că deveniserăm prea mari, prea gălăgioși sau pur și simplu prea incomozi pentru a mai dormi în aceeași casă cu ei.
Am terminat de citit „Dialog cu Dumnezeu”.
Nicoleta Pascalin îmi spusese încă dinainte de vacanta ca, din clasa a doua, urma să avem alt invatator. Nu-mi amintesc să fi primit vestea ca pe o tragedie și nici să-mi fi imaginat ca odată cu

În fiecare an, de trei ani incoace, cineva abandoneaza în sat, la poalele muntelui, pui de cățeluși.
Eram prin centru. Adrian ajunsese la containerul de gunoi din spatele filialei CEC de pe Marasesti, iar eu il asteptam în Pasajul Revolutiei, caruia pe atunci aproape toată lumea ii spunea Pasajul Telefoanelor,
Cu totii am avut macar o data în viața asteptari.
Venirea școlii a produs în familia noastra reactii diferite. Eu eram incantat. Miluta, mult mai puțin.
Ma abtin cu greu să scriu despre trairile-mi personale pe noua cale, cea spirituală.

Știam doar unde sunt blocurile bune. Și, mai ales, unde sunt tomberoanele bune.
După ce afacerea cu sticlele a început să functioneze, Miluta a făcut ceea ce face orice intreprinzator serios când descopera ca are doi angajati eficienti și complet gratuiti: a marit planul de productie.