Cine isi mai aduce aminte?
2009, zburam de la Bucuresti, pe Stansted, cu Blue Air. Cand am ajuns pe Stansted, am cautat o cartela SIM, de UK, MUSAI LEBARA, cum am fost sfatuit. Am gasit imediat: £20. Fara credit! “Scumpa viata in UK”, imi spuneam, desi cativa pasi mai incolo, se vindeau cu £1…
Am ajuns in zona de autocare, aveam rezervare la National Express, pana la Londra si de acolo la Preston. Cum eu aveam rezervare, dar nu stiam ca in UK e “booking”, cand m-a intrebat soferul, cu un puternic accent de Nord “jiu hav bukin meit” (do you have booking, mate”, fara sa inteleg ceva, i-am raspuns in engleza mea, in timp ce ii fluturam foaia “I have reservation”. Mi-a facut semnt sa trec intr-o parte, sa termine cu pasagerii. Cand a terminat cu toti si a umplut autocarul, a venit foarte empatic la mine “sorry, mate, fully booked!” A indraznit, totusi, sa ma intrebe ce e foaia aia, cu care stateam in mana, prost si nedumerit, mi-a smuls-o din mana si cand a constatat ca e “booking”, m-a injurat printre dinti si m-a asezat pe primul loc din stanga, unde isi tinea el geanta. Locul meu fusese dat, probabil altui ratacit ca mine, fara booking, dar cu rezervare:)
