In urma cu cateva zile, in drum spre casa, venind de la Corbu, am oprit in Bucuresti si, dupa mai bine de 20 de ani, am simtit nevoia sa merg pe Orlando. Nu doar sa trec pe acolo – cum am facut-o in anii trecuti – ci sa opresc, sa pasesc, sa privesc, sa depăn amintiri si sa-i povestesc sotiei franturi din viata traita pe strada care mi-a oferit, deopotriva, totul si nimicul copilariei si adolescentei si de la care am invatat, din fiecare centimetru, cate ceva.
Capitolul “JURNAL DE ORLANDO” va fi, probabil, cel mai complet si fascinant din intreaga carte la care lucrez.
