Nu dau doi bani pe “misoginismul” pe care-l sesizati in postarile mele, scriu intotdeauna ce simt. Doar ceea ce simt. Nu scriu ce trebuie si nici ca trebuie. Scrisul, bun, rau, este pentru mine o terapie, iar publicarea are ca scop descretirea fruntilor celor ca mine, care isi petrec suficient timp prin cap.