Afacerea cu ouă

Și, foarte important pentru două persoane aflate în posesia unei căciuli cu ouă furate, ei aveau unde să gătească.

Așa a început colaborarea.

Noi aduceam ouăle, ei le făceau omletă și, la început, probabil că ni s-a părut un schimb destul de bun. Numai că porția care ajungea înapoi era gradual redusa, pana ajunseseram, din vreo 10 oua, sa impartim amandoi o omleta facuta dintr-un singur ou.

Vecinii, în schimb, prosperau

Și, pentru că știau perfect de unde proveneau, au identificat rapid și elementul care putea transforma simpla colaborare într-o metoda de constrangere sau santaj: știau al cui era cotețul.

Din acel moment, ne trimiteau constant dupa oua, amenintandu-ne ca altminteri ne vor “pradui” la proprietar.

Următorul fragment publicat – Penalele înnodate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *