Ucenicul

Aveam 16-17 ani când, taind frunze la câini prin Dr. Felix, o zona aflata la vreo cateva sute de metri de Piata Victoriei, m-a "racolat" Titi Covrigaru, instalatorul asociatiei de locatari unde mama era femeie de serviciu și mergeam din când să o vad.

Aveam 16-17 ani când, taind frunze la câini prin Dr. Felix, o zona aflata la vreo cateva sute de metri de Piata Victoriei, m-a „racolat” Titi Covrigaru, instalatorul asociatiei de locatari unde mama era femeie de serviciu și mergeam din când să o vad.

Titi era un meserias care furase meseria de la tatăl sau, instalator foarte apreciat și pe spatele caruia acesta își făcuse loc în piata. Titi, însă, era neserios, lucra prost și era întotdeauna dispus să „arda” clientul. Lua avansul, pe care il cerea pentru achizitia de materiale, și de cele mai multe ori prapadea banii la pacanele sau la seri de barbut, la carciuma din satul sau, Sabareni, unde se strangeau navetistii după ce coborau din autobuz.

Când m-a luat să lucrez cu el, Titi m-a vrajit cu „strengariile” lui, m-a dus la el acasă, m-a luat prin carciumi, pacanele și intalniri cu anturajul sau, să îmi arate cât este de realizat, influent s.a.m.d. Eu eram ucenic supus, obedient, recunoscător pentru tot, mai ales ca, atunci când punea mâna pe vreo suma frumusica de bani, înainte să își achite datoriile pe la pacanele și furnizori, apoi pe restul să ii toace pe aceleasi vicii, îmi cumpara câte ceva: o pereche de tenisi, o haina, ce apuca.

L-am apreciat pe Titi ca ma învăța meserie la modul practic. Ma punea să creez filete cu „clupa”, ma învăța sculele și piesele, ce inseamna franceza, mox, reglabila, ce inseamna cot de jumate nr. 1, nr. 2. Nu folosea termeni tehnici pentru piese și scule; pentru el filetul interior era nr. 2, filetul exterior era nr. 1. „Da-mi o mufa de jumate pe 2” insemna să ii dau o mufa de 1/2 cu filet interior. Apoi m-a învățat să fac „pozitii”, apoi să le montez.

Așa am ajuns, în vreo sase luni, să montez singur „pozitii” de 2″ (toli) prin subsolurile blocurilor, de unul singur. Titi ori stătea la „combinatii”, vrajit de telefonul mobil, primul din viața să, ori se ducea „2 minute”, spunand ca se duce să vada o lucrare în bloc. Îmi arata ce să fac și se ducea.

Dacă mergea, intr-adevăr, să ia o lucrare și lua avansul, carciuma cu pacanele din Dr. Felix era la câțiva pasi de magazinul pentru materiale. Aproape de fiecare data intra în carciuma pentru o cafea și o tigara și sfarsea prin a lua materialele „pe caiet”.

După ce își pierdea banii și vremea prin cartier, venea după mine. Uneori venea cu niște salam și pâine, să mâncam, alteori venea doar ca să-și verse amarul pe mine, alungandu-ma după o zi de munca, flămând, obosit și fără niciun ban.

Îmi propuneam de fiecare data să nu mai merg cu el la munca, dar facea cum facea nemernicul, ca a doua zi salahorul iar muncea și maestrul hoinarea. 🙂

Dar ii sunt recunoscător, căci am învățat meserie. Instalatiile sanitare nu au azi niciun secret pentru mine.

Următorul fragment publicat – Vila Tatiana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *