10.000

Într-o seară, pe o vreme câinoasă, veneam din Militari, spre centru. La un moment dat, la semaforul de la „leul”, vine un puşti la vreo 7-8 ani,  să-mi şteargă farurile… A mozolit el acolo preţ de câteva secunde, după care, vine la geam, să-şi primească „plata”.  <<n-am bani>>  îi zic eu. <<cum??? N-ai măcar zece mii?>>  se răsteşte puştiiul. <<ce fel de zece mii? Vechi, sau noi?>>  întreb eu amuzat  <<NOI!>> opa! Ei poftim, dracia dracului! Nici nu are pretentii asta micu!  Încercam să-l conving că nu am avut niciodată atâta banet… Poate vechi să fi avut, la vremea lor…! << bine, dă-mi vechi!…>>  s-a pus verde si a trebuit sa inaintez,  dar, am înaintat foarte încet, pentr a prinde din nou roşu, să mă joc cu piticu’. Vine ăsta micu’ din nou la geam şi începe: <<aşa faci pentru zece mii?>>  Eu râdeam, evident…<<mă, nu am zece mii! D’ăia noi nu am, pt că sunt mulţi, nici vechi, pt că nimeni nu mai are. Hotărăşte-te, ce vrei!…>> Nu apuc să termin, că scoate din buzunar 10.000 lei, scoşi din uz si incepe sa fluture bancnota… <<Uite că eu am! Vezi? Zece mii>> I-am dat una de 1 leu, fără să-i spun că un imbecil, înaintea mea, îşi batuse joc de un biet copil, un cerşetor… Se făcuse verde. Semaforul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *