Nu am ascultat, nu ascult si nu voi rezona vreodata cu acest gen „muzical” atat de depravat.
Ce reuseste acest fenomen?! Sa adune ingrozitor de multa pustime depravata la concerte si sa se pise pe ei. La propriu. Fara nicio problema.
Parintii ingroziti, care astazi isi vad copiii ascultand, invatand, imbracandu-se sau comportandu-se si traind „trap”, ar trebui sa stie ca acest fenomen nu a aparut peste noapte in viata copiilor lor.
In anii ’90-’00, parintii nu aveau nicio problema sa danseze pe la terase, petreceri, evenimente samd, cu copiii in brate, cu tigara intr-o mana si sticla sau paharul cu alcool in cealalta, pe acorduri de genul „eu sunt Aladin, freaca lampa mea putin”, „beau, beau, mi-am inselat gagica”, „pe la spate, pe la spate”, sau, „sugi pula cu poezia ta” si „g-yeah, iti rup capatana”.
Copiii vad invata si aplica. Mai devreme sau mai tarziu. Nu va ingroziti cand va veti vedea copila tinandu-si fiica-n brate la vreun concert unde „artistul” se va pisa pe ei in uralele publicului. Face cam acelasi lucru pe care-l faceati voi in urma cu 15-20 de ani.