Ce ii determina pe unii copii sa fuga de acasa?
Lipsa de afectiune? scoala prea grea? mofturile? dorinta de a fi independenti?
Pe tema asta discut de cateva zile cu o prietena. Am gasit o povestioara mai veche, cu un copil care fugise de acasa. De ce…
Prin 2004, cu cateva zile inainte de a fi arestat, veneam cu prietena de la mare.
In gara Constanta, printre linii, un pitic zgribulit, la vreo noua anisori, speriat, zgariat, julit… Venise de la Botosani, la mare!
Sarise dintr-o garnitura de tren, inainte ca acesta sa opreasca in statie. Stia el ca Marea Neagra e in Constanta si si-o fi inchipuit ca se da jos din tren si simte nisipul sub talpi, valurile pe la glezne… d-aia o fi sarit, de nerabdare, sa se balaceasca in mare! Din pacate, nisipul se transformase in pietre de terasament, valurile nu existau. Ba mai mult, s-a si lovit. N-a renuntat la ideea lui! A ratacit prin Constanta toata ziua, nemancat, speriat..in dorinta lui de a descoperi in cele din urma Marea. N-a avut noroc.
M-am dus la el, l-am abordat prieteneste pt ca era foarte speriat.
Ce faci tinere? Obosit?
Aaaaa.nuu…sunt cu mama… e..in sala de asteptare..acolosa, zise el.
L-am mintit ca acea gara nu are sala de asteptare!
A oftat, si-a ascuns privirea pret de cateva secunde, dupa care brusc: Am venit la mare, dar mama m-a lasat!
A,da? l-am luat frumusel de manuta si i-am spus ca ala e trenul care ne duce la plaja, tre` sa ne grabim ca pleaca fara noi! Era ferm convins ca de data asta va sari direct in mare! ..era trenul nostru de Bacau.
Dupa o vreme a inceput sa se sperie, recunostea drumul spre inapoi, iar marea pe care o visase el se ducea dracului! A vrut sa plece!
Mi-am dat seama si am inceput sa ma comport ca atare! Incepusem sa ma comport ca un copil din acela neastamparat, plictisit, care isi dorea sa ajunga mai repede acasa sa se joace cu calculatorul, cu cainele, cu bicicleta.. YAMMIII!!!
Ai bicicleta si calculator? intreaba el.
Daaa..dar nu prea ma mai joc cu ele, ca nu mai am timp.. vreau le las vecinilor sa se joace.
Nu a stat pe ganduri si m-a intrebat daca poate sa vina la mine!
Pai, si marea? il intreb eu!
Lasa ca merg alta data la mare!
A venit NASHUL! i-am explicat intre patru ochi care e problema, asa ca nu mi-a cerut bilet, ba chiar a zambit in compartiment, mintindu-l pe bietu` pitic ca o sa treaca pe la mine sa-i dau si lui Bicicleta o tura…
A mancat, varsat pe el, s-a murdarit, avea o limbarnita de ziceai ca e comentator TV!
Toate astea pana a adormit
Am ajuns in Bacau..l-am dus la Politia TF insa seful de post a decis ca e mai bine sa-l iau acasa si sa-l aduc maine, ca daca il las acolo, o sa trebuiasca sa doarma pe unde apuca.. zis si facut!
S-a jucat pe calculator, s-a batut cu cainele, a alergat cu bicicleta, mi-a restetat toate canalele TV, sa-si puna el Cartoons..era cel mai neastamparat si cel mai dulce pitic pe care-l intalnisem! Seara trebuia sa fiu la pupitrul tehnic al unei pseudo-discoteci de la periferia Bacaului, asa ca l-am luat cu mine. A stat el ce a stat, a baut la suc de se umflase..intr-un tarziu a adormit pe scaunul de la pupitrul tehnic, apoi s-a pisat pe el…
A doua zi l-am dus la politia TF, unde promisesem ca-l duc. Acolo era un alt nene care m-a luat tare! cu ce drept l-am luat din constanta? cu ce drept l-am dus acasa??? Ca ma baga la trafic de copii, face, drege! Ho, ba! Hooo! gata! Hai sa vedem cum facem cu asta micu, ca nu am toata ziua.
Mi-am dat datele, am predat copilul..
A treia zi m-a sunat maica-sa care fusese disperata!!! nu stia cum sa-mi multumeasca, ce sa-mi faca, plangea in hohote… de fericire. Copilul fusese uitat in fata blocului, cu cheia de gat… a fugit la gara, hop in tren si la constanta!
I-am zis maica-sii sa-l duca doua zile la mare.. peste doua zile m-a sunat din Eforie.
Iar peste alte cateva zile am fost arestat…
Politia ma cauta, iar eu, in inconstienta mea, din dorinta de-al ajuta pe piticu` ala, m-am varat sub nasul politistilor.
Am fost intrebat ce-as fi facut, daca stiam ca sunt urmarit
In primul rand nu ma duceam pe litoral, nu-l mai intalneam pe pustiu` respectiv, nu ma prindeau atunci.. dar tot ma prindeau pana la urma.
A fost o zi FASTA! Dumnezeu m-a rasplatit pentu fapta buna
Am fost prins, am inceput un nou drum… i-as multumi piticului, fara ca el sa-si dea seama ca, in oarecare masura, i se datoreaza faptul ca azi scriu pe acest Blog, ca poate, el m-a gasit pe mine..mult mai ratacit decat el.
pentru ca nimic nu pare sa fie intampator. suntem unii altora, scapare..
sa nu lasi ca visul sa ramana vis…
E o poveste atat de trista si de frumoasa.