Cu riscul de a-i insulta pe multi dintre adeptii subculturii EMO din anii 2000-2010, imi vine sa-i compar cu “suveranistii” de azi. Ma refer insa doar la acei EMO de Bolintin, melancolici nevoie mare, care nu se regaseau in lumea din jur. La fel si cu astia de azi: nostalgici ai comunismului care, brusc, nu se mai identifica cu modernismul, evolutia, globalismul, Europa Unita si asa mai departe.
Ba, stiti care e problema mea?!
Prostii aia au renuntat odata cu maturizarea si-au dat seama ca sunt idioti fara cauza, dar astia parca devin din ce in ce mai “emotionally fucked up”, practicanti ai “suveranismului”, exact cum vedeai atunci cate un EMO bronzat de prin Zabrauti, cu belciug in rît, conversi din Obor si apucaturi de maniaco-depresiv in sevraj. Exact asa ii vezi si pe astia cu Dolce Căbana, injurand de mama focului, de morti, raniti si grav raniti, cand ii poftesti amabil sa #marslamoscova sau le contesti #turudoianapoi.