Pe Stoica, urmatorul tata, mi-l amintesc apărând în Piața Alecu Russo, alaturi de mama.
Nu știu unde se cunoscuseră și nici cât durase până să ajungă împreună. În familia noastră, asemenea lucruri nu veneau cu prezentări, explicații sau ședințe în care copiii erau informați că, începând de luni, în viața lor intră un nou adult. Mama apărea cu câte un bărbat, iar după o vreme dispăreau amândoi. Noi rămâneam pe unde eram lăsați și, când revenea, trebuia să ne adaptăm la noua configurație.
Stoica era însă altfel decât Ilie.
În primul rând, nu era violent.